Limba romana „care este“

De la Vanghelie si Becali, la vip-uri si prezentatori tv, greselile de limba cistiga teren unde nu te-astepti si fac victime la ore de virf. Unii dintre noi le dezaproba, pe cind altii nici nu le aud. Greselile de exprimare ne urmaresc de la magazinul din colt pina la mall, de la buletinul de stiri pina la talk-show-urile cu politicieni. Printre putinii feriti de contaminare, oamenii de cultura aleg sa intre in conflict cu cele mai populare si enervante dintre ele. Sau le observa, dar considera intelept sa dea din umeri si sa treaca mai departe. Amenzi usturatoare pentru gramatica Cu umor si constiinta filologica, eseistul Luca Pitu ia atitudine impotriva lor. El propune: „A se pedepsi prin amenzi usturatoare televiziunile, radiourile, gazetele, editurile, trenurile, pietele de zarzavaturi, magazinele, tribunalele, sectiile de militie, unde se comit inca infamii contra gramaticii neamului nostru cutovlahicesc“. Reactia criticului literar Dan C. Mihailescu este la polul opus sugubetei“ propuneri a eseistului moldav: „M-am resemnat demult“. Motivul? Popularitatea greselilor gramaticale si sursele ei: „Ele se fac din Parlament pina-n fundul satelor, de la vladica la opinca, si arata deopotriva jalea din invatamint si incultura aroganta ce caracterizeaza mare parte din clasa conducatoare. Abia daca mai ridic din sprincene cind aud de problemele care le avem, ce-s cu astea, la cine v-ati adresat, din cauza la care fapte“. „Cum vrea muschii tai“ Eseista Irina Petras crede ca greselile cistiga lupta cu literatii: „Ma exaspereaza neputinta de a le indrepta cit de cit durabil. Cu noile dictionare si gramatici academice, mi-am pierdut orice speranta – de-acum poti scrie si vorbi cum vrea muschii tai!“, spune Petras, referindu-se la faptul ca greseli raspindite au fost admise drept corecte in aceste lucrari. Lingvistul Ioana Vintila Radulescu priveste insa fenomenul in toata naturaletea lui: „Ele s-au raspindit, pentru ca toti se iau unii dupa altii ca oile, fara sa judece cu capul lor“. Explicatii asemanatoare gaseste si colegul ei, Marius Sala: „Pe de-o parte, semidoctismul, pe de alta parte, moda englezitilor“. Scriitorul Robert Serban le priveste relaxat, gasindu-le explicatii cit se poate de simple: „Nu ma mai scot din sarite greselile de limba, mai ales ca mai fac si eu. Cacofoniile mi se par dovezi de sanatate, dezacordurile in gen fac parte din protocolul de pace intre sexe, ticurile verbale confirma proverbul ca repetitia e mama invataturii, superlativele de tipul foarte grandios sint dovada ca traim vremuri luminoase, pleonasmele constituie chichirezul vorbirii“. „Ca si“ - vedeta vedetelor Cu aura ei de star pop, formula „ca si“ ne asediaza zilnic. In topul de greseli enervante al lui Dan C. Mihailescu, „ca si“ este frun-tas: „Ma irita mai mult in ultima vreme pentru ca, normal, in cazul meu ca (si) carturar, este aberant sa spun eu, ca si doctor, ca si avocat“. Aceeasi greseala, impreuna cu o surata pe masura, o supara si pe Ioana Vintila Radulescu: „Ca si in A fost angajat ca si director si doisprezece in ora doisprezece, doisprezece fete. Prima – pentru ca mi se pare ceva pretentios si semidoct. A doua – pentru ca mi se pare ceva golanesc. Cuvintul douasprezece era singura forma de feminin din serie“. Ceva mai severa decit criticul Mihailescu, ea il elimina pe „ca si“, fara drept de apel: „Ca si nu se justifica nici pentru evitarea cacofoniilor (trebuie spus: „il pretuiesc in calitate de coleg“), dar a ajuns sa se foloseasca si cind nu exista acest risc (trebuie spus: „a fost angajat ca director“). Ca si inseamna la fel cu, introduce o comparatie: amindoi sint competenti, colegul, ca si colega mea“. „Politicienii te asteapta la cotitura“ Lista lui Marius Sala cuprinde mai multe formule in impostura: „care“ in loc de „pe care“, „nu mai am suportat“ in loc de „nu am mai suportat“, „trebuieste“ in loc de „trebuie“. El condamna si excesul de englezisme: „goalkeeper“ in loc de „portar“. Pe Irina Petras o supara, printre altele, frecventa lui „care“ in loc de „pe care“. Printre vinovati, ii numeste chiar pe mai marii zilei: „Ministri, parlamentari, fete sus-puse te asteapta la cotitura cu: In cadrul intilnirilor si a convorbirilor care le-am avut, s-a vorbit despre investitii (sic!) importante si a insasi contractelor pe termen lung“. Eseistul Luca Pitu ii gaseste in acelasi mediu pe vinovatii de: „Dumnealor pleonasmatice dar totusi, democratie populara. Bilbe onomatopeice de politicar autopropulsat financiarmente pe sticla si in Parlament sau numai de pirtotine cu veleitati de vedete, incapabile sa foneze o scurta secventa discursiva, fara dezacorduri gramaticale majore“. Simptome de lene mentala Pe Rodica Zafiu, specialist lingvist, cel mai mult o supara tot „ca si“, unde „si, introdus initial pentru evitarea cacofoniei, e parazitar, dar s-a fixat prin repetitie si se extinde ametitor“. Locul doi, din topul ei, revine „muntenismului decit (din structurile negative) in locul adverbelor doar sau numai“. Tot pe lista neagra a lui Zafiu intra „un cliseu venit din engleza, omniprezent si autosuficient, veritabil simptom de lene mentala: - De ce vreti sa faceti cutare lucru? - Pentru ca e o provocare! “. Pe acelasi ton critica Dan C. Mihailescu „invazia argoului tiganesc chiar in lumea fina. Totul cred ca a inceput in joaca, de la Florin Calinescu si acea extraordinara emisiune - Chestiunea zilei. High-life-ul a adoptat la misto vorbirea deochiata a echipei de umor. Acum aud bine mersi, in cele mai selecte medii, de bastani, gipane, mertane, idealuri precum sa-i faci din vorbe, de vreme ce sint cel mai tare din parcare, in-tr-o lume de spagari, smenari, minareli si paranghelii. Pe scurt, e naspa“. Cine sint cei care „au comis-o“ Majoritatea respondentilor considera ca mass-media si scena politica s-au cam certat cu limba romana. Ca exemplu, Marius Sala il da pe „Prelipceanu, care, in fiecare zi, la telejurnal, foloseste formula haideti sa vedem care sint principalele stiri ale zilei (haideti inseamna veniti cu mine). Nu putea gasi alta?“. Chiar si cei care vorbesc corect si elegant, cum ar fi Tariceanu, au scapari. Rodica Zafiu l-a prins cu problema lui „care“ in buzunar. Tot ea aminteste exemplul arhicunoscut al lui Vanghelie, dar si pe Basescu cu „sa aibe“, regionalismul folosit in locul formulei literare.